Evadare in natura

Cine se trezeşte de dimineaţă

… merge la Casa Pustnicu în timpul săptămânii. A. ştia locul ăsta de ceva vreme, din incursiunile cu bicicleta pe lângă Bucureşti.

Eu nu şi am avut ocazia să îl descopăr într-o zi de joi pe la prânz, probabil cel mai bun moment – în weekenduri locul este plin; nu doar restaurantul şi terasa, ci şi tot drumul prin pădure până la ei, unde se adună oameni la grătare. Continue reading Cine se trezeşte de dimineaţă

La spital, ca în parc

Astăzi mi-am petrecut ziua în curtea spitalului Alexandru Obregia, pe lângă institutul de boli neurovasculare. Am stat, preţ de vreo 7 ore, în aşteptarea unei mătuşi care venise la control cu mama ei, după o operaţie pe creier. De 7 ore au avut nevoie ele, venite din provincie, ca să intre cam 7 minute la doctorul care făcuse operaţia. Continue reading La spital, ca în parc

Gânduri pentru bunica

Casa in care am crescut era o mână de lut aruncată la marginea unui sat uitat de lume, cu pereţi albi şi cercevele verzi, umbrită de salcâmi bătrâni şi înconjurată din trei părţi de grădini imense. Cel puţin aşa mi se păreau mie atunci. Nu ştiu cum mai este acum, pentru că n-am mai călcat pe drumul ăla de ţară, plin de colb, de ani buni.

Continue reading Gânduri pentru bunica