Gânduri pentru bunica

Casa in care am crescut era o mână de lut aruncată la marginea unui sat uitat de lume, cu pereţi albi şi cercevele verzi, umbrită de salcâmi bătrâni şi înconjurată din trei părţi de grădini imense. Cel puţin aşa mi se păreau mie atunci. Nu ştiu cum mai este acum, pentru că n-am mai călcat pe drumul ăla de ţară, plin de colb, de ani buni.

Continue reading Gânduri pentru bunica