Dulce, dulce, dulce

Sunt aproape îngheţată şi înaintez mecanic, cu mănuşile adânc înfipte în buzunare şi cu ochii zbătându-mi-se să răzbească la lumină dintre fular şi căciulă. La dreapta mea şiruri şiruri de geamuri îngheţate şi ele care mă stimulează să grăbesc pasul. Dintr-o dată, ceva sparge tiparul. Mă opresc uimită în faţa unui geam aburit pe care îmi pare că stă zugrăvit, cu un galben spălăcit, un ceainic. Abia reuşesc să-mi întind puţin gâtul cât să citesc – Poem Caffe. Ceai sau cafea, sună prea bine pentru vremea asta ca să nu intru fără să mai stau pe gânduri.

Continue reading Dulce, dulce, dulce

Cum a murit Mos Craciun

Ieri povesteam de bunicu Aurel. Ce n-am spus atunci este ca el mi l-a omorat pe Mos Craciun, acum foarte multi ani…

Era o noapte colorata asa in negru si albastru, cu stelele alea pe care ai vrea sa le stingi cand te duci la culcare si nu poti. Peste toate luminitele care se zbateau sa faca zi din noapte, ninsoarea cadea alba, iar doua mogaldete faceau eforturi sa inainteze prin zapada care le venea pana la genunghi, spre casa de peste drum, unde un fel de Mos Craciun fara cadouri facea carare cu lopata prin omat, bombanind infundat.

Continue reading Cum a murit Mos Craciun

Ultimul dintre bunici

Acum 75 de ani, în seara de Ajun, străbunicii mei îi „îl așezau sub brad” pe bunicul Aurel.

Astăzi, omul ăsta mic și uscățiv, fără niciun fir alb de păr pe cap, mă privește în ochi și-mi spune senin, cu voce blajină, că nu se aștepta să trăiască atât și că de-acum… Ce-o vrea Dumnezeu

Miroase puțin a tărie. Îl trădează și vârful roșu al nasului borcănat, dar el se jură că n-a pus pic de alcool în gură.

Continue reading Ultimul dintre bunici